36. Despre romanul ”Îmi pare rău, sunt așteptată ...” de Agnes Martin-Lugand

”În ce privește jobul nu e nimic de zis! Nu sunt îngrijorată pentru viitorul agenției decât dacă tu continui să rătăcești ca un suflet pierdut și rezultatele te obsedează în mod patologic. Ai grijă! Înainte, colegilor tăi le era frică sau refuzau să lucreze alături de tine. Astăzi vin la mine ca să știe ce să facă să te ajute. Credeai că nu ți-a remarcat nimeni ochii roșii dimineața când vii? Sau când pleci în grabă să te încui în toaletă?”