All Posts Blog: Articole
All Posts Author: Mihaela Zaharia

Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor

Când ceilalţi ne critică sau ne acuză, dând vina pe noi pentru disconfortul lor, de multe ori ne simţim atacaţi. Şi chiar dacă nu am vrea să ne trateze aşa, de multe ori avem şi noi tendinţa de a-i acuza pe ceilalţi când ne simţim inconfortabil . Şi facem acest lucru chiar şi cu copiii noştri, deşi nu ne place şi nu credem că e cel mai bun mod de comunicare. Soluţia? Să ne adresăm celorlalţi vorbind în primul rând despre noi. Mesajele de tip “Eu” au fost identificate acum 40 ani de către psihologul Thomas Gordon. În metoda E.S.P.E.R.E. sintagma care se referă la acelaşi lucru este “a vorbi la capătul tău de relaţie”. În comunicarea nonviolentă mesajele de tip “Eu...” reprezinta o constantă a  celor patru pasi din schema de comunicare: - Eu observ  ... - Eu simt ... - Eu am nevoie de... - Eu iţi solicit să ...  Mesajele de tip Eu se folosesc atunci când dorim să schimbăm un comportament incacceptabil al copilului, dar vrem să ...

Rezolvarea de probleme cu copiii

Copiii sunt creativi. Mulţi suntem de acord cu asta. Mai puţini însă folosim acest lucru în mod deliberat în relaţie cu copiii noştri. Am preluat, unii mai mult, alţii mai puţin, în mod conştient sau mai puţin conştient atitudinea generală a părinţilor noştri (şi a părinţilor părinţilor noştri) cum că, doar noi adulţii vorbim (fiindcă suntem “mai mari” şi ştim mai bine) iar copiii trebuie doar să asculte.

Frica părinţilor şi valoarea ei educaţională

Am cunoscut ce înseamnă frica în legătură cu proprii mei copii, imediat ce am aflat că sunt însărcinată. La început, fiindcă nu ştiam ce efecte negative poate să aibă  un vaccin făcut cu câteva zile în urmă. Apoi în luna a 5 a de sarcină, fiindcă ni s-a spus că bebele nostru nu creşte şi poate să aibă o boală genetică. În luna a 7 a, când ni s-a spus că fetiţa noastră are sindrom Down. Din fericire n-a avut, dar asta am aflat înainte de a se naşte. Frica şi înainte de nastere - cezariană de urgenţă din cauza unei hemoragii foarte puternice. Şi totuşi, eu nu sunt ceea ce se spune “o persoană fricoasă”. Nu mi-e frică de avion, înălţime, animale, etc., nu am nici o fobie faţă de vreun anumit lucru. Însă în legătură cu copiii mei din când în când simt că îmi este frică. De la lucruri reale, pe care le trăiesc, până la lucruri ireale, pe care doar mi le imaginez. De la a coborî scările cu un copil de o lună în braţe, până la a-mi “preda” propriul copil, singu ...

Modelarea părinţilor

“Ceea ce eşti vorbeşte atât de tare, încât nu aud ceea ce spui.” Când primul meu copil avea 2 ani jumate şi îmi alăptam al doilea meu copil am avut o perioadă  extrem de aglomerată în care abia mai reuşeam să am grijă de mine. Eram frustrată că nevoile mele rămâneau pe ultimul loc, dar credeam sincer că sunt o mamă bună fiindcă puneam copiii mei pe primul plan. Până când am fost la un curs unde am aflat că modul în care noi ca adulţi ne satisfacem propriile nevoi este învăţat prin imitaţie de către copiii noştri. Şi mi-am dat seama că ceea ce transmiteam eu fără să am ca intenţie copiilor mei nu era chiar ceea ce aş fi vrut eu ca ei să înveţe. Nu vroiam ca ei să îşi neglijeze nevoile proprii. Din contră, vroiam ca ei să ştie să le identifice, să le prioritizeze şi să caute moduri cât mai sănătoase să şi le satisfacă în mod echilibrat. Ceea ce eu NU faceam. Eu le dădeam lor să mănânce, dar eu nu-mi făceam timp să mănânc, aveam grijă ca ei să doarmă, dar eu îmi ignora ...

De frică, nu!

„Dacă principele cârmuieşte numai prin legi şi pedepse, atunci oamenii vor evita să facă răul de frică, nu din convingere. Dar dacă principele se dă pe sine însuşi ca exemplu de virtute, conformându-se riturilor, poporul se va abate de la rău din convingere şi astfel va păşi pe calea virtuţii.” (Învăţăturile lui Confucius) De când eram mică am auzit expresia “Să fii cuminte şi să asculţi pe mama / pe tata!” O aud frecvent şi acum spusă mai ales de alţii copiilor mei.  E general acceptat ca standard al reuşitei tale ca părinte măsura în care ai un copil ascultător sau nu. Şi uneori se ajunge la acest deziderat fără să ne mai intereseze cum. Ştim foarte bine ce vrem să facă diferit copiii noştri şi facem orice să îi determinăm în acest sens. Însă având doar acest scop în minte uitam să ne mai întrebăm şi care vrem să fie motivele lor pentru care fac într-adevăr ceea ce le spunem noi să facă. Oare nu e la fel de important sau chiar mai important ce motivaţi ...

Identitatea copiilor, între stimuli negativi şi pozitivi

Acum căteva luni mi-am făcut o listă cu însuşirile pe care  mi-ar plăcea să le aiba copiii mei: să fie descurcăreţi, cinstiţi, sinceri, să iubească animalele şi multe altele. Însă apoi m-am intrebat cum pot să determin eu la ei formarea trăsăturilor pe care eu le consider de valoare? Ştiu că pot avea o influenţă asupra experienţelor copiilor mei, dar în acelaşi timp sunt conştientă că din ce în ce mai mult timp ei vor fi sub alte influenţe, trăind experienţe diferite şi făcând singuri alegeri. Şi chiar când vor fi lângă mine, ce pot face eu concret in acest sens? Ca să le asigur o dezvoltare optimă a inteligenţei e simplu fiindcă am în ajutor un curs ce învaţă copiii tehnici de gândire cum ar fi: să identifice singuri consecinţele şi efectele acţiunilor lor sau ale altora, să îşi stabilească scopuri, priorităţi, să ia în calcul toţi factorii când analizează o situaţie, să ţină cont şi de punctul de vedere al altor persoane, nu doar de cel propriu,  să caute cât mai multe a ...

Despre bătaie

Bataia nu e ruptă din rai (adică e, dar în sensul de „izgonită”), e ruptă din incapacitatea oamenilor de a-şi controla furia. Ceva te enervează atât de tare încât nu ştii ce sa faci decât să loveşti. Sau chiar vrei sa-l faci pe celălalt să sufere aşa cum suferi şi tu. E simplu. Doar că pe termen lung devine un coşmar. De cele mai multe ori scopurile tale sunt nobile, uneori chiar vrei aşa să îţi înveţi copilul să nu lovească: el loveşte şi tu îl loveşti spunându-i “Nu, nu lovi, nu-i voie, nu-i frumos!” Oare copilul ce înţelege? În cel mai bun caz că el nu are voie să lovească, dar părinţii au. Tentaţia e mare de a folosi bătaia fiindcă de multe ori supunerea copilului e imediată ori de multe ori ăsta e singurul scop. Dar ăsta e singurul scop??? Pericolul e că supunerea imediată e doar de faţadă, copilul nu învaţă nimic bun din asta pe termen lung şi a doua oară face la fel, adultul reacţionează la fel, sau mai probabil mai intens fiindcă e şi mai nervos că se ...

Folosiţi stările bune ... chiar dacă au trecut!

Stiti ce este şi cum arată o ancoră, nu? În programarea neurolingvistică însă, conceptul de „ancoră” înseamnă ... altceva, ceva ce cunoaştem cu toţii, doar că nu folosim aceeaşi denumire. Vi s-a întâmplat să auziţi vreo melodie şi automat sa va aduceţi aminte de persoana cu care aţi dansat pe această melodie, chiar dacă era acum ... 10 ani? Sau să simtiţi un miros în prezent şi să retrăiţi automat un anumit moment din copilarie, poate când vă făcea bunica prăjituri? Ceea ce ne face sa retrăim anumite stări, fie că sunt imagini, sunete, cuvinte, mirosuri sau atingeri – sunt denumite „ancore”. Ceea ce face diferit NLP-ul este că le creează în mod conştient şi le foloseşte cu scop. În procesele de coaching, terapie sau training. Ancorele se formează ori prin asocierea repetată a unui fenomen cu altul sau prin asocierea unică atunci când există o trăire emoţională intensă. Dacă te-a muşcat o dată un câine şi te-a durut, s-ar putea să tresari de fiecare d ...

Managerul cu familie

Mulţi dintre noi vrem să găsim soluţii rapid. Şi firmele unde lucrăm vor acelaşi lucru. Peste tot vedem  anunţuri de recrutare care cer candidaţi creativi, valorile firmelor scrise pe panouri sau pliante frumoase în care creativitatea este prezentă aproape întotdeauna, obiective în care inovaţia are prioritate, din ce în ce mai multe training-uri pentru creativitate ... şi totuşi, de ce nu am folosi aceste abilităţi şi în relaţiile cu propria familie? Unele din problemele pentru care părinţii îmi solicită răspunsuri sunt: - cum să fie ascultaţi de copii, - cum să-i facă să înveţe mai bine şi să fie mai motivaţi, - cum să comunice mai bine cu ei, - cum să-i facă să respecte anumite valorile, - cum să îi înveţe să relaţioneze optim cu ceilalţi, - cum să ia cele mai bune decizii, etc. iar starea pe care o trăiesc aceşti părinţi este că nu ştiu ce să facă. În acelaşi timp în care aceeaşi părinţi sunt foarte performanţi la locul de muncă. Care ştiu deja că o parte important ...

Managementul timpului ... pentru părinţii în vacanţă

După ce apar copiii, multe lucruri se schimbă în viaţa noastră. Printre care şi îndeplinirea exactă sau la timp a planurilor pe care ni le-am făcut anterior. Cei mici au o "calitate" aparte de a da peste cap orice plan şi asta în ultima clipă. Aproape că dispar întâlnirile la ore fixe, devenind în cel mai bun caz întâlniri într-o perioadă de timp limitată - "ajungem şi noi între 10 si 11." Făcutul bagajului pentru vacanţă dureaza o zi întreagă şi ieşitul din casă cel putin 2 ore. Inclusiv căutat jucăria preferată pierdută momentan, dar fără de care nu puteţi pleca în nici un caz. În schimb orice activitate în desfaşurare este întreruptă dacă în "planul" copiilor apar nevoi urgente de-ale lor. Deveniţi magician la a identifica restaurante la orele fixe de masă sau la inventat un pat cand le e somn chiar dacă ... sunteţi cu rucsacul în pădure. Uneori pare aproape o utopie să ne ţinem de planurile făcute în relaţie cu copiii noştri, lucru dificil de înţ ...

Articole pentru părinti
 Mihaela Zaharia
 28  120780  26.04.2021
Recenzii de carte
 Mihaela Zaharia
 115  7064  05.06.2021
De zi cu zi
 Mihaela Zaharia
 87  136615  06.06.2021