Concediu cu cei mici

N-am sa scriu acum despre o zi cu copiii, asa cum mi s-a dat mai demult o idee, ci despre 14 zile cu copiii, atat cat a durat anul acesta primul nostru concediu la mare cu cei doi copii: Ioana (3 ani si 2 luni) si Robert (8 luni). Aranjati dupa cum urmeaza: tati in fata la masina si mami in spate, intre cele doua scaunele, unul pus cu fata la directia de mers (Ioana), altul pus cu spatele (Robert). Si ca sa structurez intr-un fel toata aceasta experienta complexa am sa apelez la o metoda pe care o predau in training si care se cheama 'Six thinking hats'. Fiecare palarie reprezinta un anumit stil de gandire: Palaria Alba: informatii Palaria Galbena: aspecte pozitive Palaria Neagra: aspecte negative Palaria Verde: idei noi, creativitate Palaria Rosie: sentimente, emotii si intuitie Palaria Albastra: organizarea intregului proces de gandire Palaria Alba (informatii): Concediul nostru a durat 2 saptamani. Am fost pe litoralul bulgaresc intr-un sat de vacanta specia ...

Fraţi fără rivalitate

Fiindcă am fost singură la părinţi, întotdeauna mi-am dorit cel puţin doi copii. Pe care acum îi am, o fetită Ioana, de aproape 5 ani şi un băieţel, Robert de doi ani jumate. Şi fiindcă mi-am dorit foarte mult ca ei să se înţeleagă bine am început să lucrez la asta înainte de a avea al doilea copil. Aşa că i-am prezentat  fetiţei mele beneficiile de a avea un frăţior sau o surioară ceea ce nu a fost greu deloc fiindcă era oricum atrasă de toţi bebeluşii din parc. Ceea ce am reuşit a fost peste aşteptări: în fiecare dimineaţă se ducea la uşă şi întreba Când vine bebe? Când vine bebe? L-a simţit când era în burtică, a ştiut din timp că voi pleca la spital şi mă voi întoarce cu bebe iar ea va rămâne acasă cu tati şi buni şi va veni şi ea în vizită. Când am venit acasă însă am avut o problemă deloc anticipată fiindcă nu citisem despre aşa ceva în nici o carte: fetiţa mea a început să plângă că vrea ea ... să alăpteze bebeluşul! Acesta a fost doar începutul, frumos de altfel, dar de ...

Cu "NU" în braţe

Când eram în şcoala primară am avut o lecţie cu “Fetiţa care l-a luat pe nu în braţe”. O mai ţineţi minte? Între timp copiii de atunci au crescut, au devenit şi ei părinţi şi l-au luat iar pe “nu” în braţe când vorbesc cu copiii lor. “Nu sări!”, “Nu ţipa!”, “Nu lovi!” Vi se par cunoscute? Mie da. De multe ori aud şi am tendinţa să spun astfel de replici copiilor mei. De multe ori mi le spuneam şi mie însămi: n-am sa mai întârzii, n-am să mai las lucruri neterminate, etc. Şi mi se parea firesc. Pănă când am făcut un curs de programare neurolingvistică şi toţi cursanţii am fost rugaţi să NU ne gândim la un iepure albastru. Să nu ne gândim ... uşor de spus, dar când am încercat să facem asta, în minte ne-a apărut ... iepurele. Cum să nu ne gândim la el? Astfel am învăţat şi eu ca mintea umana nu ştie să proceseze negaţiile. Şi mi-am adus aminte de toate situaţiile pe care le-am trăit, pe care le-aţi trăit şi voi cu siguranţă, ...

Articole pentru părinti
 Mihaela Zaharia
 28  121476  26.04.2021
Recenzii de carte
 Mihaela Zaharia
 134  22489  30.11.2022
De zi cu zi
 Mihaela Zaharia
 91  138344  20.10.2022