All Posts Articole
All Posts Author: Mihaela Zaharia

Frica părinţilor şi valoarea ei educaţională

Am cunoscut ce înseamnă frica în legătură cu proprii mei copii, imediat ce am aflat că sunt însărcinată. La început, fiindcă nu ştiam ce efecte negative poate să aibă  un vaccin făcut cu câteva zile în urmă. Apoi în luna a 5 a de sarcină, fiindcă ni s-a spus că bebele nostru nu creşte şi poate să aibă o boală genetică. În luna a 7 a, când ni s-a spus că fetiţa noastră are sindrom Down. Din fericire n-a avut, dar asta am aflat înainte de a se naşte. Frica şi înainte de nastere - cezariană de urgenţă din cauza unei hemoragii foarte puternice. Şi totuşi, eu nu sunt ceea ce se spune “o persoană fricoasă”. Nu mi-e frică de avion, înălţime, animale, etc., nu am nici o fobie faţă de vreun anumit lucru. Însă în legătură cu copiii mei din când în când simt că îmi este frică. De la lucruri reale, pe care le trăiesc, până la lucruri ireale, pe care doar mi le imaginez. De la a coborî scările cu un copil de o lună în braţe, până la a-mi “preda” propriul copil, singu ...

Modelarea părinţilor

“Ceea ce eşti vorbeşte atât de tare, încât nu aud ceea ce spui.” Când primul meu copil avea 2 ani jumate şi îmi alăptam al doilea meu copil am avut o perioadă  extrem de aglomerată în care abia mai reuşeam să am grijă de mine. Eram frustrată că nevoile mele rămâneau pe ultimul loc, dar credeam sincer că sunt o mamă bună fiindcă puneam copiii mei pe primul plan. Până când am fost la un curs unde am aflat că modul în care noi ca adulţi ne satisfacem propriile nevoi este învăţat prin imitaţie de către copiii noştri. Şi mi-am dat seama că ceea ce transmiteam eu fără să am ca intenţie copiilor mei nu era chiar ceea ce aş fi vrut eu ca ei să înveţe. Nu vroiam ca ei să îşi neglijeze nevoile proprii. Din contră, vroiam ca ei să ştie să le identifice, să le prioritizeze şi să caute moduri cât mai sănătoase să şi le satisfacă în mod echilibrat. Ceea ce eu NU faceam. Eu le dădeam lor să mănânce, dar eu nu-mi făceam timp să mănânc, aveam grijă ca ei să doarmă, dar eu îmi ignora ...

De frică, nu!

„Dacă principele cârmuieşte numai prin legi şi pedepse, atunci oamenii vor evita să facă răul de frică, nu din convingere. Dar dacă principele se dă pe sine însuşi ca exemplu de virtute, conformându-se riturilor, poporul se va abate de la rău din convingere şi astfel va păşi pe calea virtuţii.” (Învăţăturile lui Confucius) De când eram mică am auzit expresia “Să fii cuminte şi să asculţi pe mama / pe tata!” O aud frecvent şi acum spusă mai ales de alţii copiilor mei.  E general acceptat ca standard al reuşitei tale ca părinte măsura în care ai un copil ascultător sau nu. Şi uneori se ajunge la acest deziderat fără să ne mai intereseze cum. Ştim foarte bine ce vrem să facă diferit copiii noştri şi facem orice să îi determinăm în acest sens. Însă având doar acest scop în minte uitam să ne mai întrebăm şi care vrem să fie motivele lor pentru care fac într-adevăr ceea ce le spunem noi să facă. Oare nu e la fel de important sau chiar mai important ce motivaţi ...

Identitatea copiilor, între stimuli negativi şi pozitivi

Acum căteva luni mi-am făcut o listă cu însuşirile pe care  mi-ar plăcea să le aiba copiii mei: să fie descurcăreţi, cinstiţi, sinceri, să iubească animalele şi multe altele. Însă apoi m-am intrebat cum pot să determin eu la ei formarea trăsăturilor pe care eu le consider de valoare? Ştiu că pot avea o influenţă asupra experienţelor copiilor mei, dar în acelaşi timp sunt conştientă că din ce în ce mai mult timp ei vor fi sub alte influenţe, trăind experienţe diferite şi făcând singuri alegeri. Şi chiar când vor fi lângă mine, ce pot face eu concret in acest sens? Ca să le asigur o dezvoltare optimă a inteligenţei e simplu fiindcă am în ajutor un curs ce învaţă copiii tehnici de gândire cum ar fi: să identifice singuri consecinţele şi efectele acţiunilor lor sau ale altora, să îşi stabilească scopuri, priorităţi, să ia în calcul toţi factorii când analizează o situaţie, să ţină cont şi de punctul de vedere al altor persoane, nu doar de cel propriu,  să caute cât mai multe a ...

Despre bătaie

Bataia nu e ruptă din rai (adică e, dar în sensul de „izgonită”), e ruptă din incapacitatea oamenilor de a-şi controla furia. Ceva te enervează atât de tare încât nu ştii ce sa faci decât să loveşti. Sau chiar vrei sa-l faci pe celălalt să sufere aşa cum suferi şi tu. E simplu. Doar că pe termen lung devine un coşmar. De cele mai multe ori scopurile tale sunt nobile, uneori chiar vrei aşa să îţi înveţi copilul să nu lovească: el loveşte şi tu îl loveşti spunându-i “Nu, nu lovi, nu-i voie, nu-i frumos!” Oare copilul ce înţelege? În cel mai bun caz că el nu are voie să lovească, dar părinţii au. Tentaţia e mare de a folosi bătaia fiindcă de multe ori supunerea copilului e imediată ori de multe ori ăsta e singurul scop. Dar ăsta e singurul scop??? Pericolul e că supunerea imediată e doar de faţadă, copilul nu învaţă nimic bun din asta pe termen lung şi a doua oară face la fel, adultul reacţionează la fel, sau mai probabil mai intens fiindcă e şi mai nervos că se ...

Folosiţi stările bune ... chiar dacă au trecut!

Stiti ce este şi cum arată o ancoră, nu? În programarea neurolingvistică însă, conceptul de „ancoră” înseamnă ... altceva, ceva ce cunoaştem cu toţii, doar că nu folosim aceeaşi denumire. Vi s-a întâmplat să auziţi vreo melodie şi automat sa va aduceţi aminte de persoana cu care aţi dansat pe această melodie, chiar dacă era acum ... 10 ani? Sau să simtiţi un miros în prezent şi să retrăiţi automat un anumit moment din copilarie, poate când vă făcea bunica prăjituri? Ceea ce ne face sa retrăim anumite stări, fie că sunt imagini, sunete, cuvinte, mirosuri sau atingeri – sunt denumite „ancore”. Ceea ce face diferit NLP-ul este că le creează în mod conştient şi le foloseşte cu scop. În procesele de coaching, terapie sau training. Ancorele se formează ori prin asocierea repetată a unui fenomen cu altul sau prin asocierea unică atunci când există o trăire emoţională intensă. Dacă te-a muşcat o dată un câine şi te-a durut, s-ar putea să tresari de fiecare d ...

Managerul cu familie

Mulţi dintre noi vrem să găsim soluţii rapid. Şi firmele unde lucrăm vor acelaşi lucru. Peste tot vedem  anunţuri de recrutare care cer candidaţi creativi, valorile firmelor scrise pe panouri sau pliante frumoase în care creativitatea este prezentă aproape întotdeauna, obiective în care inovaţia are prioritate, din ce în ce mai multe training-uri pentru creativitate ... şi totuşi, de ce nu am folosi aceste abilităţi şi în relaţiile cu propria familie? Unele din problemele pentru care părinţii îmi solicită răspunsuri sunt: - cum să fie ascultaţi de copii, - cum să-i facă să înveţe mai bine şi să fie mai motivaţi, - cum să comunice mai bine cu ei, - cum să-i facă să respecte anumite valorile, - cum să îi înveţe să relaţioneze optim cu ceilalţi, - cum să ia cele mai bune decizii, etc. iar starea pe care o trăiesc aceşti părinţi este că nu ştiu ce să facă. În acelaşi timp în care aceeaşi părinţi sunt foarte performanţi la locul de muncă. Care ştiu deja că o parte important ...

Managementul timpului ... pentru părinţii în vacanţă

După ce apar copiii, multe lucruri se schimbă în viaţa noastră. Printre care şi îndeplinirea exactă sau la timp a planurilor pe care ni le-am făcut anterior. Cei mici au o "calitate" aparte de a da peste cap orice plan şi asta în ultima clipă. Aproape că dispar întâlnirile la ore fixe, devenind în cel mai bun caz întâlniri într-o perioadă de timp limitată - "ajungem şi noi între 10 si 11." Făcutul bagajului pentru vacanţă dureaza o zi întreagă şi ieşitul din casă cel putin 2 ore. Inclusiv căutat jucăria preferată pierdută momentan, dar fără de care nu puteţi pleca în nici un caz. În schimb orice activitate în desfaşurare este întreruptă dacă în "planul" copiilor apar nevoi urgente de-ale lor. Deveniţi magician la a identifica restaurante la orele fixe de masă sau la inventat un pat cand le e somn chiar dacă ... sunteţi cu rucsacul în pădure. Uneori pare aproape o utopie să ne ţinem de planurile făcute în relaţie cu copiii noştri, lucru dificil de înţ ...

De ce cursuri pentru părinţi

Dar tu nu ai invatat la facultatea de psihologie despre comportamentul copilului la varsta de 2 ani? - Da, am invatat, dar stii ... cursurile nu urlau! Asa a decurs un schimb de replici dintr-un dialog pe care l-am avut cu o prietena, pe vremea cand primul meu copil tocmai implinise 2 ani. E adevarat, cursurile nu urlau, ci descriau frumos si in liniste caracteristicile fiecarei varste, achizitiile ce trebuie facute, stimularile potrivite fiecarui stadiu, diferentele normale si cele patologice, dar nu spuneau nicaieri: ce faci cand copilul incepe sa urle in supermarket ca “vlea bombo loz” si tu nu ai de gand sa-i cumperi? ce faci cand ia jucaria altui copil la groapa cu nisip si nu vrea deloc sa o dea inapoi? sau fugareste pisica prietenilor prin toata casa cand sunteti la ei in vizita? si in sfarsit, la restaurant vrea sa manance tot, doar ca ... din farfuria de pe masa alaturata? In acel moment, am inceput sa caut raspunsuri. In primul rand in carti. Cu une ...

Trei în unu

Vi s-a întâmplat să gândiţi, judecând uneori lucrurile la rece, ca un adult neutru, uneori vorbind ca şi părinţii voştri cu copiii proprii sau cu subalternii, iar alteori vî permiteţi să vă comportaţi ca şi cum aţi fi iar copil? V-aţi auzit spunând de exemplu: „Unde putem găsi informaţii exacte despre acest fapt?”, “Maria, trebuie să te speli pe mâini înainte de masă!”, “Azi am chef să joc un fotbal”? Teoria numită Analiza Tranzacţională ne spune că acest lucru este firesc, întrucât avem în fiecare din noi trei stări ale eului: starea de Părinte, cea de Adult şi cea de Copil. Şi în fiecare moment din viaţa noastră, ne aflăm într-una din aceste stări. Prima stare care se formează este cea de Copil. Din starea de Copil ne exprimăm dorinţele, emoţiile şi sentimentele. Această stare ne permite să fim creativi şi intuitivi. Cel mai des o trăiesc, într-adevăr, copiii. Ei sunt cei care spun foarte des că vor sau nu vor c “Vreau îngheţată!&rdquo ...

Contactează-ne

Şedinţele de psihoterapie, coaching sau consiliere au loc la cabinetul din zona Grozaveşti sau on-line.

Sună acum

TELEFON

0725 999 777

Adresa

Str. Slt. Al. Borneanu nr. 2 et. 4 sector 6 Bucureşti
(langa staţia de metrou Grozăveşti)

Scrie email

EMAIL

parenting@mindmaster.ro

Social Media

Trimite un mesaj

Dacă simţi nevoia să impărtăşeşti ce ai pe suflet, îţi răspund cu drag la întrebari prin intermediul acestui formular (in 24 de ore):