David R. Hawkins a fost medic psihiatru, autor, conferenţiar şi învăţător spiritual. S-a născut în 1927 în USA şi a murit în 2012. A scris 12 cărţi. Cea mai cunoscută, apărută în 1995 (când avea 68 de ani), tradusă în 25 de limbi (în română la editura Cartea Daath) şi vândută în peste un milion de exemplare, Graţie versus forţă prezintă pentru prima dată conceptul Harta stărilor de conştiinţă. Între anii 1998 şi 2011, David R. Hawkins a călătorit şi a susţinut conferinţe în toată lumea, ultima fiind pe tema iubirii şi având 1700 de participanţi. 

Cartea Letting go/Calea renunţării este ultima lui carte. Ea tratează două subiecte principale: 
1.    Scala stărilor de conştiinţă
2.    Procesul renunţării

Majoritatea capitolelor chiar poartă numele stărilor de conştiinţă, în afară ce cele cu vibraţiile energetice cele mai joase (ruşinea şi vinovăţia): Apatia şi depresia, Suferinţa, Frica, Dorinţa, Mânia, Mândria, până la cele mai înalte: Curajul, Acceptarea, Iubirea, Pacea.
Din hartă mai fac parte: neutralitatea, bunăvoinţa, raţiunea şi  bucuria.

Fiecare capitol prezintă informaţii foarte interesante despre subiectul din titlu, cel mai captivant pentru mine a fost capitolul despre mândrie, fiindcă pentru mulţi pare a fi o stare pozitivă, dar de fapt mândria este o slăbiciune:
„O persoană mândră se află mereu în defensivă din cauza vulnerabilităţii dată de infatuare şi negare. Invers, o persoană modestă nu poate fi umilită pentru că este imună, nevulnerabilă datorită renunţării la mândrie. În locul mândriei, a câştigat siguranţa interioară şi stima de sine. Mulţi încearcă să substituie mândria cu stima de sine autentică, însă aceasta din urmă nu se manifestă decât după ce ne-am eliberat de mândrie. Ceea ce amplifică ego-ul nu duce la sporirea puterii personale. Dimpotrivă, ne creşte vulnerabilitatea şi nivelul general de frică. 
Mândria fiind o poziţie vulnerabilă presupune întotdeauna că există pe undeva o incertitudine care trebuie îndepărtată, iar adversarul se concentrează rapid asupra acestei incertitudini. 
Nu ne simţim bine în prezenţa oamenilor mândri, de aceea mândria reprezintă un obstacol pentru comunicare şi manifestarea iubirii. Cu toate că îi iubim pe cei care se simt mândri de realizările lor, îi iubim în pofida acestei mândrii şi nu datorită ei. 
Mândria poartă în sine dorinţa de recunoaştere din partea celorlalţi şi ca atare, dacă la un moment dat această dorinţă se întâmplă să nu fie satisfăcută, apare vulnerabilitatea la mânie şi dezamăgire. 
Unul din antidoturile mândriei este recunoştinţa.”

Al doilea subiect foarte important care este tratat pe parcursul întregii cărţi în raport cu fiecare stare este procesul de renunţare. Deşi la început am avut impresia că tot citesc o introducere către explicarea mai detaliată a acestui proces, această explicaţie nu a venit. Aşa că transpun aici principalele informaţii despre proces:
“Renunţarea la un sentiment înseamnă a-i îngădui să existe fără a-l condamna, a-l judeca sau a-i opune rezistenţă. Îi constatăm doar prezenţa, îl observăm şi îl resimţim fără a încerca să-l schimbăm. Manifestându-ne disponibilitatea de a ne elibera de un anumit sentiment, în timp acesta se va epuiza şi va dispărea. Gândurile sunt cauzate de sentimentele suprimate şi reprimate. Când se renunţă la un anumit sentiment dispar şi cele câteva mii sau chiar milioane de gânduri care au fost activate de sentimentul respectiv. Luaţi de exemplu, o amintire dureroasă din copilărie, un imens regret care a stat până acum ascuns. Uitaţi-vă la toţi anii aceia de zile în care gândurile s-au asociat acelui eveniment unic. Dacă am putea alina sentimentul dureros care a stat la  baza lor, toate acele gânduri ar dispărea pe dată, iar noi am uita evenimentul respectiv.”
Pentru David Hawkins, gândurile nu sunt decât raţionalizări ale minţii care încearcă să justifice prezenţa unui sentiment sau al altuia. 
Pe măsură ce ne familiarizăm cu procesul renunţării, vom observa să toate sentimentele negative sunt asociate cu frica noastră primară legată de supravieţuire şi că sentimentele sunt de fapt, programe de supravieţuire pe care mintea le consideră necesare. Tehnica renunţării demontează treptat aceste programe.

Ce facem noi de obicei este că abordăm sentimentele în trei modalităţi principale:
1.    Suprimare şi reprimare. Prin care ne îngropăm sentimentele şi le dăm deoparte. În reprimare acest proces este inconştient, în suprimare procesul este conştient. Sentimentul reprimat este apoi prelucrat în diverse moduri pentru a ne asigura că rămâne reprimat şi în afara conştiinţei. Cele mai cunoscute sunt negarea şi proiecţia. În loc să ne simţim sentimentele, le proiectăm în lumea exterioară şi asupra persoanelor din jur. Ei devin acum duşmanul, iar mintea caută şi găseşte justificarea de a-şi întări proiecţia. Acum vina aparţine oamenilor, locurilor, instituţiilor, sorţii, oricui, dar nu nouă. 
2.    Exprimare. Prin acest mecanism sentimentul este exprimat sau transpus în limbaj corporal. Exprimarea sentimentelor negative lasă să iasă exact atâta presiune interioară încât ceea ce rămâne să poată fi apoi suprimat. Este important să înţelegeţi acest lucru pentru că mulţi oameni consideră în prezent că exprimarea sentimentelor îi eliberează de acestea, ca urmare a interpretării greşite a lucărilor lui Sigmund Freud. Ceea ce afirma de fapt Freud în psihanaliză este că impulsul sau sentimentul reprimat trebuiau neutralizate, sublimate, socializate şi canalizate spre elanurile constructive ale iubirii, activităţilor lucrative şi creativităţii. Dacă ne descărcăm sentimentele negative asupra celorlalţi, ei trăiesc această experienţă ca pe o agresiune, din această cauză exprimarea negativităţii are drept consecinţă deteriorarea sau chiar distrugerea relaţiilor dintre oameni. O alternativă mult mai preferabilă ar fi asumarea responsabilităţii pentru toate sentimentele negative pe care le avem şi încercarea de a le neutraliza. Astfel vor rămâne să fie exprimate numai sentimentele pozitive. 
3.    Evadare. Reprezintă evitarea sentimentelor prin recurgerea la diversiune. Această evitare stă la baza industriei de divertisment şi a producerii de băuturi alcoolice şi droguri, ea fiind totodată subterfugiul adoptat şi de dependenţii de muncă. Astfel ne putem ignora sinele interior şi ne putem împiedica adevăratele sentimente să iasă la suprafaţă. Fiindcă oamenii ar face orice să nu trebuiască să fie conştienţi de sentimentele lor. 
Aplicând constant tehnica renunţării devenim liberi pentru că renunţăm de fapt la ataşamente. Şi astfel ne putem bucura de un anumit lucru, dar nu avem nevoie de el ca să fim fericiţi. Şi nu asta ne dorim cu toţii?
Aşadar, deşi sunt 490 de pagini şi durează ceva, merită să citim această carte care ne oferă  o metodă prin care putem ajunge din stările de energie joasă către stări din ce în ce mai elevate care să ne facă să trăim în pace, bucurie şi fericire. Dar aş îndrăzni să spun că ne-ar prinde bine să avem înainte un anumit nivel de dezvoltare emoţională sau un istoric în lecturile de acest gen. 
Pe David R. Hawkins îl puteţi vedea şi aici:
 

iar cartea apărută în 2014 o mai găsiţi la: editura Cartea Daath, libraria eusunt.ro

Spor la citit!
psiholog Mihaela Zaharia