”Totul poate fi o ocazie de creștere.”

Continuarea titlului este ”EMDR: terapia pentru învingerea angoasei, stresului și traumatismelor”

Cartea a apărut în 1997 și are 263 de pagini.

Nu e un manual de formare. Este o privire generală asupra aplicațiilor clinice EMDR.

Francine Shapiro are un doctorat în psihologie clinică și lucrează ca cercetător asociat al Institutului de Cercetări Mentale de la Palo Alto, în California.

Ideea de EMDR i-a venit în 1987. De-a lungul timpului, în ciuda abundenței de dovezi care arată eficacitatea tratamentului EMDR, mecanismele de acțiune încă rămân neînțelese.

Capitolul 1 Drumul spre descoperire

Client este Linda care a fost afectată la ea în apartament de explozia unui camion cu doua tone de explozibil în oraș.

”În EMDR mulți clienți găsesc că tehnica, pentru a rezolva amintirile traumatizante, reactivează în primul rând anumite aspecte. Unele ședințe de EMDR pot fi epuizante dar, când au trecut, sănătatea revine, persoana nu mai trebuie să lupte cu sentimente de disperare, culpabilitate sau furie sau să se protejeze constant contra pulsiunilor distructive. De fapt, ceea ce considerăm tulburări mentale provin în mare parte din modul în care este stocată informația în creier. Procesul de vindecare începe când eliberăm această informație și îi permitem să țâșnească afară. Eu consider acest proces de vindecare ca o activare a capacităților înnăscute de auto-vindecare a persoanei, așa cum corpul se vindecă singur în cazul unei răniri. Această noțiune de sistem capabil de auto-vindecare are sens: în plan biologic și emoțional, noi suntem toți echipați pentru a supraviețui și a ne conserva echilibrul mental. ...  Spirtul uman este de o complexitate prodigioasă  și incidentul cel mai inocent în aparență de multe ori poate lăsa o marcă de neșters asupra psihismului și comportamentului. ... Din fericire, în cele mai multe cazuri, efectele traumatismelor sunt reversibile.”
 

Capitolul 2 Fundamente

Prezintă o parte din primul grup de 80 de persoane traumatizate cu care Shapiro a ales să lucreze pentru a testa eficiența EMDR.

Printre clienții prezentați sunt Doug, Tony, Jonas, o sedință cu Jonas fiind chiar transcrisă în întregime.

O altă veste bună despre EMDR este că are un efect generalizant care arată că nu trebuie lucrată fiecare amintire separat fiindcă efectele pozitive ale EMDR se extind la evenimente de același ordin.

”Clinic, experiențele anterioare de viață care au avut loc din plin în copilăria noastră cu mult înainte ca noi să putem face alegeri, pare a fi una din cauzele primordiale ale multor tipuri de depresii, fobii, angoase, stress, proastă stimă de sine, dificultăți relaționale și adicții.”
 

Capitolul 3: Sufletul și sabia: moștenirea tragică a războiului

Se ocupă în principal de sindromul de stress post-traumatic (PTSD).

Capitolul prezintă cazul lui Eric cu care Francine Shapiro a lucrat în 1988, la 20 de ani după întoarcerea lui din războiul din Vietnam.

Se pare că impactul războiului asupra militarilor fusese observat de mult. În 1871 medicul Jacob Mendes da Costa a studiat cazul veteranilor din Războiul de Secesiune care se plângeau de dureri cardiace concrete. El numea ”iritabilitate cardiacă” boala lor, dar nu a reușit să o vindece. După Al Doilea Război Mondial acest fenomen clinic s-a numit ”boala obuzelor” sau ”nevroză de război”.
 

Capitolul 4: Travaliul terapeutic: aducerea la zi a suferințelor ascunse

Capitolul trece în revistă cele 8 faze ale procesului EMDR

”Evaluarea a mii de ședințe de EMDR au arătat că gândurile nerezolvate sunt acompaniate de o rezonanță fizică. Această descoperire a fost coroborată cu studii independente despre memorie care arată că, atunci când persoana este afectată negativ de un traumatism evenimentele acelea sunt înmagazinate în memoria motrică (cea a sistemului corporal) și nu în memoria narativă și că persoana conservă emoțiile și senzațiile fizice negative ale evenimentului de la origine. O dată ce informațiile au fost tratate, în revanșă, ele pot migra spre memoria narativă/verbală și senzațiile corporale și emoțiile negative care le-au fost asociate, dispar. În consecință, o terapie EMDR nu se consideră terminată atâta timp cât clientul nu poate evoca imaginea-țintă originală fără să simtă tensiune corporală.”

Apoi prezintă cazul lui Emily, o femeie de 30 de ani care fusese abuzată sexual de tatăl ei de la 6 la 8 ani.

Adiacent, am aflat că este interzis de lege în numeroase state din SUA să garantezi eficacitatea unui tratament psihologic, oricare ar fi el.
 

Capitolul 5: Numeroase fețe ale fricii: fobii și crize de angoasă

Cazurile discutate în acest capitol sunt Jessica, cu un istoric de 14 ani de fobie de a conduce mașina pe autostradă și Susan care suferea de crize de angoasă.

”Un principiu care ghidează practica EMDR afirmă că patologiile, ”lipsurile” dezvoltării personalității se fondează pe întâmplările precoce. Când cauza problemei nu e nici organică, nici biochimică, toate emoțiile noastre, toate actele, toate deciziile sunt ghidate de experiențele anterioare, căci toate sunt înnodate între ele într-o rețea mnezică asociativă. Noi nu reacționăm la întâmplare, dar o facem mai curând în raport cu realitățile asociative anterioare. ... O experiență perturbantă este cauza declanșatoare a celei mai mari părți a simptomelor de tulburări anxioase ; angoasa provocată atunci este legată de un număr oarecare de elemente (cum ar fi sunete sau obiecte) care se găseau atunci acolo. Aceleași elemente pot să ducă mai târziu la ivirea în mod automat a angoasei și reacția se poate lega de tot ce era prezent atunci acolo.”
 

Capitolul 6: Teroarea care bântuie în noapte: tulburări de somn și traumatisme ale copilăriei

Cazul lui David, de 14 luni arată că atunci când un copil nu reușește să verbalizeze experiențele sale, nu înseamnă că nu a fost afectat.
 

Capitolul 7: Legături care întemnițează: tulburările de atașament

Se prezintă cazul Maura - mama și Ashey - fiica, o fetiță care o ura pe mama ei și pe frățiorul ei de 11 luni.

Printre altele, am aflat aici importanța jocului Cucu – Bau și a povestirii propriei copilării copiilor noștri.

Un alt caz prezentat pe scurt la finalul capitolului este cel al lui Todd, un adolescent de 14 ani care avea o tulburare de atașament evitând contactul vizual și detesta să fie atins.
 

Capitolul 8: A vindeca ravagiile violului

Este prezentat cazul lui Dawn, mamă a doi copii și sergent în armata americană.

”După o agresiune aceste 3 credințe (credința în propria vulnerabilitate, credința că a trăi are sens și credința în propria valoare) pot fi profund zguduite în timp de luni sau chiar ani. Victima poate fi invadată de credința că ea nu valorează nimic, de obsesia de a se simți murdară și de convingerea că ea nu este decât un obiect în mâinile celorlalți care pot abuza de ea. ... Chiar dacă ea înțelege intelectual că în prezent este în siguranță, așa cum îi spun prietenii și familia, aceste reasigurări nu au de multe ori nicio influență asupra reacțiilor fizice automate.”
 

Capitolul 9: De la tristețe la pace

”Dacă nu ne putem concentra asupra tristeții pe care o încercăm în acel moment, durerea poate fi închisă, dar ea nu poate să dispară. Din contră, elementele doliului nerezolvat pot să apară mai târziu sub formă de reacții nemăsurate la evenimente în raport cu doliul.”

Cazurile sunt Mia  și Jim.
 

Capitolul 10: Adicția

În cazuri de adicție EMDR nu trebuie niciodată utilizată singură, ea funcționează cel mai bine când persoana participă la grupuri de susținere precum Alcoolici Anonimi sau Narcoticii Anonimi.

În acest capitol îl vom cunoaște pe Ross.
 

Capitolul 11: Ultimul prag: a face față bolii, handicapului și morții

EMDR poate ajuta persoana să utilizeze toate resursele sale când se confruntă cu un handicap, cu o boală sau chiar cu moartea.

În acest capitol se lucrează cu Richard Webster, un minier de 41 de ani care a rămas fără brațe în urma unui accident, avea cicatrici pe față, surzise și avea nevoie de încălțăminte ortopedică pentru a merge. Era îngrijit de o infirmieră 24 de ore din 24. La 8 ani de la accident încă mai suferea de flash-backuri și coșmaruri.

Jonny de 65 de ani diagnosticat cu cancer de prostată în 1988.

Hugh., de 26 de ani, seropozitiv.

”În anumite cazuri, terapeuții EMDR și-au dat seama că cauza durerii fizice era o amintire traumatică (inconștientă) blocată în sistemul nervos.”

Capitolul 12: Viitorul: obiective globale ale EMDR

Aici aflăm inclusiv faptul că protocol de lucru care se adresează traumatismelor recente  e diferit de cel care se adresează traumelor vechi, fiindcă scenele recente încă nu sunt integrate în întregime și trebuie lucrate separat.

Întrebarea: ”Există o perioadă critică după un eveniment traumatic în cursul căreia sprijinul și prezența unei persoane iubite pot ajuta la alinarea suferinței, dar în timpul căreia reacția contrară poate provoca o patologie încă și mai gravă?” Eu nu mă întreb, eu știu răspunsul și răspunsul e DA.

Alte fragmente care mi-au plăcut:

Este traumatizant tot ceea ce are un efect negativ durabil.

Ideea principală pe care am împărtășit-o mulți este că violența provoacă violență și traumatismele provoacă suferință în plus. Noi ne gândim că traumatismele nerezolvate trec la generația următoare, indiferent că e vorba de un membru al familiei sau altul, și prin intermediul furiei, alimentează acum o bună parte dintre conflictele etno-politice de pe planeta noastră.

Ca urmare, este o carte pe care o recomand oricărui psihoterapeut format în EMDR. În română nu se mai găsește, dar mi-o puteți cere mie. 

În engleză titlul este EMDR: The Breakthrough Therapy for Overcoming Anxiety, Stress, and Trauma și se găsește pe Amazon inclusiv audiobook și kindle.

Să vă fie de folos vouă și cleinților voștri!

psihoterapeut Mihaela Zaharia