Despre cartea "Calea luptătorului paşnic", editura Mix

“Mi-am pierdut mintea şi am coborât în inimă. Calea continua la nesfârşit, însă acum era plină de lumină.” 

Am citit prima dată cartea Calea luptătorului paşnic acum câţiva ani. A fost prima carte pe care o citeam de la editura Mix din Braşov. Ţin minte fiindcă mi-a plăcut atât de mult încât pentru prima data m-am uitat să văd ce editură a ales să traducă aşa ceva atât de aproape de sufletul meu. 

Al doilea lucru pe care l-am făcut când am terminat-o a fost să caut pe net să văd ce alte cărţi a mai scris autorul. Când am aflat de următoarea, am sunat la cea mai apropiată librărie să îmi confirme că o au pe stoc şi am plecat să mi-o cumpăr. Am scris despre ea aici.

Cartea e scrisă ca un roman, autorul afirmând chiar e că e mai mult o ficţiune (veţi vedea că pe alocuri e cu siguranţă), dar în acelaşi timp e şi o auto-biografie. Cine e pe o cale de dezvoltare personală aşa ca Dan, va citi un ghid spiritual. Cine nu e şi nici nu are de gând, va citi doar o poveste si ar putea rămâne fixat pe detalii de genul: "Haide mă, nu se poate să sari dintr-o dată pe acoperiş!" Aşa că al treilea lucru pe care l-am făcut a fost să googlesc mai mult ca să mă lămuresc ce anume din carte corespunde cu realitatea trăită de autor şi ce nu. Nu a fost chiar uşor de aflat, dar pot acum să clarific lucrurile pentru voi mai mult decât au fost pentru mine cât timp am citit-o.

Autorul, Dan Millman s-a născut în Los Angeles în 1946. A făcut gimnastică, fiind pasionat de sărituri la trambulină la care câştigă titlul national în ultimul an de liceu. Face apoi facultatea de psihologie la Universitatea din Berkely şi continuă gimnastica cu care câştigă în în 1964 Campionatul Mondial de trambulină din Londra. În septembrie 1966, când avea 20 de ani suferă un accident de motocicletă rupându-şi foarte rău femurul drept. Medicii îi pun o tijă metalică în picior (i-o scot după un an) şi îi spun că are şanse să meargă normal, dar că niciodată nu va mai putea să facă gimnastică. Nu îi crede, începe să se antreneze în continuare, fâcând tracţiuni încă din spital, se întoarce la gimnastică şi doi ani mai târziu câştigă împreună cu echipa Campionatul de gimnastrică NCAA din Tucson, Arizona. E ultimul din echipă care performează la bară şi de rezultatul lui depinde dacă echipa din Berkely câştigă primul loc sau nu. Realizează un exerciţiu extraordinar şi o aterizare perfectă primind o notă atât de mare încât întreaga echipă ajunge numărul 1. 

În acelaşi an termină facultatea şi devine directorul departamentului de gimnastică al Universităţii Stanford. Începe să practice de asemenea, aikido, tai-chi şi alte arte marţiale. Călătoreşte în India, China, Japonia, Okinawa şi Hawaii. Este căsătorit cu Joy şi au trei fete. Între timp a scris 17 cărţi. Site-ul lui este 
https://www.peacefulwarrior.com/ 

Cartea Calea luptătorului paşnic e prima lui carte, în care îşi povesteşte viaţa din timpul facultăţii, apărută în 1980, la 14 ani după ce l-a cunoscut pe Socrate. 
Cine e Socrate? E celălalt personaj principal din carte. E un bătrân ce lucrează la o staţie de benzină unde Dan ajunge într-o noapte la ora 3. Toată cartea e axată pe întâlnirile celor doi şi pe modul în care aceste întâlniri (constând în dialoguri, întrebări, exerciţii, meditaţii, călătorii fizice sau nu) îi aduc maturizarea şi dezvoltarea personală şi spirituală. În carte, Dan îl cunoaşte pe Socrate înainte de accident. În realitate, îl cunoaşte după. Pentru că abia după ce lumea i se prăbuşeşte, el începe să fie mai puţin centrat pe el însuşi, mai puţin focusat doar pe performanţele atletice, începe să devină mai matur şi să îşi pună întrebări existenţiale mai profunde. Ceea ce îl face să aprecieze cu adevărat înţelepciunea, întrebările, sfaturile şi exemplul bătrânului de la staţia de benzină. Fireşte, nu îl cheamă Socrate, aşa îi spune Dan. De fapt, nici nu se ştie cum îl cheamă, nici în carte, nici în realitate. Se ştie doar că a existat ca persoană. Dar în carte, el e vocea întregii înţelepciuni acumulate de Dan prin toate cărţile de dezvoltare personală şi spirituală pe care le-a citit, prin toate călătoriile pe care le-a făcut în Asia şi Hawaii, prin tot efortul lui personal de analiză, introspecţie, reflecţie, meditaţie şi mai ales, e vocea intuiţiei şi a Sinelui său superior. Socrate îi devine un ghid spiritual care îl îndrumă de la o viaţă materialistă trăită din ego către cunoaşterea profundă şi stăpânirea propriului corp şi a propriei minţi, în drumul spre iluminare, iubire şi chiar transcenderea propriei morţi. 

Cartea de care vorbesc acum e o carte foarte densă, conţinând multe mesaje foarte profunde. Pot fi în acelaşi timp subiecte excelente de meditaţie sau pot fi aplicate practic în viaţa de zi cu zi schimbându-ţi-o pentru totdeauna, mai ales dacă practici constant. Cum spune şi Dan “e mai bine să faci câte puţin din ceva, decât mult din nimic.” Dar ce înseamnă a practica? Tot Socrate ne învaţă printr-o replica de-a lui către Dan: “Tu practici gimnastica. Eu practic totul.” Când practici ceva o faci cu intenţia de a rafina, de a îmbunătăţi acel ceva, oricât de minuscul, cum ar fi propria semnătură – cazul lui Dan, când a trebuit să semneze 4000 de exemplare ale primei pagini ale unei cărţi. (asta ştiu dintr-un interviu de pe youtube). 

Dacă e să mă refer doar la câteva aspecte minore prezentate în carte care ţin de corpul fizic, puteţi să alegeţi ce vreţi să practicaţi dintre:
-    A respira atât de încet încăt să nu mişcaţi o pană de sub nasul vostru (eu am împrumutat pana cu care se juca pisica)
-    Să staţi cât mai mult în poziţia călăreţului cu mâinile întinse în faţă ca şi cum aţi ţine în braţe o minge mare (dacă sunteţi curioşi cât de puţin poate să însemne “cât mai mult”) 
-    Să vă faceţi un masaj profund al … oaselor (puteţi căuta pe net "mongolian bone setting")

Pe lângă respiraţie, dietă, meditaţie, satori, ninja, călătorii, poveşti, atenţie, prezent, moarte şi mai ales viaţă, celelalte aspecte discutate în carte ţin mult de evadarea din propriile iluzii ale minţii:
“Dacă nu obţii ceea ce-ţi doreşti, suferi; dacă obţii ceea ce nu-ţi doreşti, suferi, chiar şi atunci când obţii exact ceea ce-ţi doreşti tot suferi pentru că nu poţi să păstrezi lucrul acela pe vecie. Mintea ta este încurcătura. Vrea să scape de schimbare, să scape de durere, să scape de obligaţiile vieţii şi ale morţii. Dar schimbarea este o lege. Viaţa nu înseamnă suferinţă; doar că vei avea de suferit în loc să te bucuri de ea până când te vei debarasa de ataşamentele minţii şi vei porni în călătorie liber, indiferent de ce se petrece.”
“Dan, tu trăieşti în suferinţă; nu te bucuri cu adevărat de viaţă. Distracţiile tale, aventurile tale şi chiar gimnastica pe care o practici nu sunt decât nişte capcane trecătoare, care îţi ascund sentimentul tău primordial de frică. În goana ta după realizări şi distracţii, tu cauţi să eviţi cauza fundamentală a propriei suferinţe. Pentru tine ele reprezintă dependenţe, nu plăceri. Te foloseşti de ele ca să te sustragi de la ceea ce ştii că trebuie să faci: să te eliberezi.” 

Aşadar, Dan spune în carte cam tot ce avea de spus la momentul respectiv. Şi e mult. Dovada că a doua carte o scrie abia după 10 ani, cea pentru care m-am dus eu urgent la librărie, Călătoria sacră a luptătorului paşnic.  tot la editura Mix (recenzia aici). 

În 2006 după prima lui carte s-a făcut şi un film, Peacefull Warrior (în engleză, fără subtitrare în limba română):


Vi-l recomand singur doar dacă chiar nu vă place să citiţi. Altfel merită văzut după ce citţi cartea (faţă de care există diferenţe) cum am făcut eu de două ori, sau chiar înainte. Dar ... dacă vreţi să faceţi ceva pentru sufletul vostru, citiţi cartea! Mai ales dacă practicaţi vreun sport. Şi mai ales dacă practicaţi arte marţiale! Subtitlul ei, “o carte care transformă vieţi” nu e o strategie de marketing. Şi îmi amintesc aici de un comentariu al filmului, dar despre carte: “Peacefull warrior is one of the best book I ever read. It inspired my life and formed who I am today: follow your heart, be kind and live fearless.”

Aşadar, urmaţi-vă inima, fiţi buni, trăiţi fără frică şi ... citiţi! 

Cartea o găsiţi la Cărtureşti, libraria EuSunt, Elefant, Libris şi fireşte, pe site-ul editurii MIX.

psihoterapeut Mihaela Zaharia

 

Articole pentru părinti
 Mihaela Zaharia
 26  120031  25.02.2012
Recenzii de carte
 Mihaela Zaharia
 20  74  02.06.2020
De zi cu zi
 Mihaela Zaharia
 83  135433  13.05.2020

Contactează-ne

Şedinţele de psihoterapie, coaching sau consiliere au loc la cabinetul din zona Grozaveşti sau on-line.

Sună acum

TELEFON

0725 999 777

Adresa

Str. Slt. Al. Borneanu nr. 2 et. 4 sector 6 Bucureşti
(langa staţia de metrou Grozăveşti)

Scrie email

EMAIL

parenting@mindmaster.ro

Social Media

Trimite un mesaj

Dacă simţi nevoia să impărtăşeşti ce ai pe suflet, îţi răspund cu drag la întrebari prin intermediul acestui formular (in 24 de ore):